Este o fibra ce are culoarea de la argintiu, galbui-cenusiu pana la cafeniu. Culoarea este cea mai importanta proprietate a inului, pentru ca arata gradul de maturitate si defectele datorate bolilor. Cu cat culoarea este mai deschisa, inul e calitativ superior. Culoarea inului confera un aspect deosebit tesaturilor, el se prelucreaza in culoarea naturala, conferind un aspect estetic deosebit de valoros.

Luciul este moderat si caracteristic. Repriza este mai mare ca la bumbac cu 12% din cauza continutului mai mare a substantelor pectice, necelulozice. Celuloza ajunge la in pana la 80-82% si restul substante minerale, substante necelulozice. Repriza mare confera proprietati deosebite de confort. Fibra de in este mai rezistenta decat bumbacul, intre 50-60 kg forta/mm2. Alungirea este intre 1,5-4%, ceea ce arata ca articolele din in se sifoneaza foarte mult. Solutiile alcaline degradeaza mai mult fibrele de in din cauza faptului ca sunt fibre pluricelulare. Lungimea celulelor este intre 25-30 mm, iar a plantei tehnice (fuior) 40-50 cm. Inul este mai bun conducator de caldura decat bumbacul. Se foloseste pentru lenjerie, articole tehnice, sfori, franghii

Inul (Linum usitatissimun)

Planta erbacee, cultivata, cu tulpina subtire, inalta pana la 1 m, fibroasa, cu frunze mici, inguste si cu flori albastre sau albe. Este de origine mediteraneana, raspindita in culturii.Inul pentru fuior este mai inalt si mai putin ramificat decit inul pentru ulei. Inul poate sa apara si salbaticit. In flora spontana exista mai multe specii de in cu flori albastre sau galbene.

In scopuri medicinale se folosesc numai semintele ajunse la maturitate completa. Componentii principali: mucilagii formate din acid galacturonic; ramnoza; galactoza; xiloza si arabinoza; lipide formate din trigliceride ale acizilor oleic, linolenic, stearic, miristic si in special linoleic; protide; un heterozid cianogenetic - linamarozidul care se dedubleaza in acid cianhidric, glucoza si acetona; apoi saruri de potasiu si magneziu.